Van turcesc

(Turkish Van)

Turceasca Van e o varietate a rasei angora turceasca individualizata suficient de istoria si aspectul sau pentru a-si merita statutul de rasa de sine statatoare. Regiunea de origine a rasei turceasca Van e de fapt aceeasi ca a rasei angora turceasca: podisurile inalte ale Orientului Mijlociu, la hotarul dintre Turcia si Iran. Totusi, nu s-a dezvoltat, se pare, decat local, in perimetrul lacului Van, regiune situata la altitudine (1700 m). Climatul aspru cu diferente termice mari de la un anotimp la altul a fost, fara indoiala, favorabil selectiei naturale a trasaturii de par lung, de care beneficiaza turceasca Van ca si angora turceasca. Istoria studiului felinelor a rasei turceasca Van nu incepe decat in anul 1960, cand o crescatoare engleza, Laura Lushington, aduce in Marea Britanie primele exemplare din aceasta rasa. Rasa turceasca Van va fi recunoscuta de Governing Council of the Cat Fancy in 1969, apoi, mai tarziu, de Federatia Internationala a Felinelor. Astazi, e recunoscuta si de Cat Fanciers' Association. In Franta, e recunoscuta de Livre officiel des origines felines. Crescatorii de turceasca Van sunt inca rari in Europa. Rasa sufera de o anumita confuzie cu angora turceasca, atunci cand nu e considerata o pisica domestica comuna cu par lung.

Rasa turceasca Van trebuie sa fie de tip mediolin destul de masiv, ceea ce o deosebeste de angora turceasca, mai mica in ce priveste constitutia. Coada, de lungime medie, trebuie sa fie stufoasa. Picioarele sunt rotunde si au smocuri de par intrre gheare. Capul, mai masiv decat cel al rasei angora turceasca, formeaza un triunghi netezit, cu nas lung, urechi ridicate, mari si ascutite. Ochii sunt rotunzi. Blana e lunga, moale, matasoasa si fara puf lanos. Repartitia culorilor pe blana constituie, fara nici o indoiala, caracteristica cea mai spectaculoasa a rasei turceasca Van. Aceasta blana e predominant alba, cu o pigmentare limitata la zona capului si a cozii, unde formeaza doua pete separate de o „flacara" alba care acopera zonele dintre baza urechilor si ochi. Albul formeaza pe fats un V intors. Culorile recunoscute la rasa turceasca Van sunt rosiatic si alb, precum si crem si alb. Ochii sunt galbeni-rosiatici, albastri sau diferiti.

Turceasca Van e o pisica de caracter si exclusivista. Va fi geloasa si agresiva fara de cele mai multe pisici concurente, fara sa mai vorbim despre problemele de manevrare in expozitii. Acest lucru nu o împiedica sa fie foarte inteligenta si atasata de stapânii sai. Trebuie sa subliniem originalitatea comportamentului sau în ce priveste apa: acestei pisici îi place foarte mult sa faca baie.

Reproducerea nu este intotdeauna usoara din cauza agresivitatii frecvente a femelelor in momentul împerecherii. Pisoii pot prezenta la nastere unele urme tigrate în zonele pigmentate. Aceste urme trebuie sa dispara în mod normal la vârsta adulta. Textura blanii variaza în functie de anotimp: parul nu este foarte des decât iarna. Absenta pufului lung face ca blana sa fie usor de întretinut, deoarece nu se formeaza noduri, ca la persana.

Motivul van, descris mai sus, corespunde genetic unor modele contrastând cu fondul blanii, adica albul este foarte extins. Acest fapt e determinat de o gena (numita S) dominanta, adica o singura gena în cromozomi este suficienta pentru a produce aparitia acestui caracter. Dar extinderea parului de culoare alba depinde de efectele aditionale a numeroase gene, cu efecte individuale scazute, numite „poligene".

Deoarece e imposibil de stabilit în mod riguros numarul dorit de poligene, e imposibila fixarea definitiva a modelului van asa cum se doreste in standarde. Astfel, doua exemplare din rasa turceasca Van, foarte bine marcate, pot da nastere unor pisoi în model nepotrivit standardului. Este de mentionat ca substantivul „van" a devenit, prin extensie, în tarile anglo-saxoane, calificativul uzual pentru toate tipurile de blana ce prezinta modele identice cu ale rasei turceasca Van (vorbim astfel de rasa Van persan).