SARPELE

 

Serpii sunt reptile cu sange rece, raspandite in diverse parti de pe glob, cu lungimi variate si colorituri care sa ii camufleze bine in zona in care traiesc. Prefera zonele calde sau mai putin friguroase (exclus Antarctica). Pe durata iernii ei hiberneaza iar ara stau expusi la soare pentru a se incalzi. Prefera locurile ascunse, umbroase si putin umede, sub roci, stanci, zone ferite de trafic si musafiri nepoftiti. Impart fara nicio problema scorbura cu alte cateva zeci de exemplare de serpi. Inainte de perioada de hibernare mananca ceva mai mult pentru a-si sustine organismul. In timpul acestei perioade, respiratia este mai rara, bataile inimii aproape de a fi imperceptibile.

Sunt cunoscute aproape 2900 specii de serpi, avand lungimi cuprinse intre 10 cm pana la 7.5 metri, in cazul pitonilor si anacondelor. Se presupune ca au evoluat din soparle de uscat sau de apa acum cateva sute de milioane de ani. Din aceasta mare diversitate de specii de serpi doar foarte putine sunt veninoase, venin care le foloseste in rapunerea prazii si nu pentru aparare. Ei nu ataca omul decat daca sunt amenintati sau calcati. In cazul speciilor veninoase efectul lor asupra omului, in cazul unei muscaturi, pot cauza decesul in cateva minute sau intr-un interval mai mare sau pot cauza mari deficiente ale unor organe dar nu duc la deces. Daca nu exista antidotul la indemana riscurile sunt foarte mari. Speciile neveninoase ataca prada si o sugruma incolacindu-se in jurul ei, dupa care o inghit.

Corpul serpilor are un schelet foarmat dintr-o coloana vertebrala cat toata lungimea sa (aproximativ 200 pana la 400 de vertebre) din care se desprind cam pe tot parcursul ei coastele care sustin musculatura si pielea lor solzoasa, uscata si cu diferite coloraturi. Aproape toate oaselor sunt prinse relativ, putand sa se extinda sau sa se disloce, cu exceptia cutiei craniene care este cel mai solid os din corpul lor. Pana si maxilarul sau este flexibil, fiind prins pe laterale de niste ligamente care se desprind si permit deschiderea mult mai larga a gurii in vederea inghitirii prazii, indiferent de marimea si volumul acesteia. Acest maxilar si o serie de muschi puternici ai maxilarului si corpului permit inghitirea unor prazii pe care le-am crede imposibil de inghitit. Coada este si ea parte a coloanei vertebrale si nu se poate reface daca este taiata, asa cum se intampla in cazul soparlelor. Ochii sai sunt foarte slabi la unele specii, dar foarte mult folositi in localizarea prazii la alte specii. La speciile veninoase, veninul este injectat prin intermediul a doi dinti, situati in partea de sus a maxilarului, in capete, acesti dinti avand un canal interior prin care se scurge veninul. Limba foloseste ca organ de detectie a prazii. Toate organele sale interne sunt alungite si dispuse sa incapa in acest corp specific serpilor. Acest organe sunt: esofag, trahee, plamani traheali, doi plamani (cel stang incomplet dezvoltat, cel drept excesiv dezvoltat), inima, ficat, stomac, sac de stocare a aerului, vezica biliara, pancreas, splina, intestin, testicole si rinichi (dispusi unul dupa altul, si nu in paralel).

Periodic serpii naparlesc, isi schimba pielea. In acea perioada ei se retrag intr-o scorbura, undeva sa nu fie vazuti si sa fie in suguranta. Un sarpe matur isi va schimba pielea cam de 2 ori pe an, in vreme ce unul mai tanar, in crestere, o poate face si de 4 ori pe an. Cu ceva timp inainte ei nu vor mai manca, pielea lor devine ceva mai uscata, sub ea zarindu-se bule ale unui lichid care ajuta la separarea vechii pieli de cea nou aparuta dedesubt. Ochii lor capata o coloratura albastra si devin incetosati. Pielea moarta este lasata sa vada singura sau se folosesc de spatiile inguste pentru a se freca si indeparta podoaba moarta.

Serpii sunt o specie de animale eminamente carnivora. Meniul lor este cuprins din soparle, alti serpi mai mici, pasari, mici mamifere, oua, melci si insecte. Stomacul lor se reduce automat cand nu au hrana de digerat, pentru a economisi energie si a rezista mai mult fara hrana. Cand este ingerata hrana, acesta se mareste si ajunge la atributii sporite in maxim 48 de ore. El permite digerarea foarte rapida a prazii. In tot acest timp serpii trec intr-o stare de hibernatie, dormitare. Temperatura mediului inconjurator trebuie sa fie in jurul a 30°C pentru a stimula asa cum trebuie digestia. Pe perioada iernii acestia hiberneaza in locuri retrase, mai calde, ferite de vizitatori. Ei se deplaseaza prin ondulare, folosind muschii corpului. Aceiasi muschi sunt folositi cand isi ridica partea anterioara a corpului sau cand se incolacesc si se incordeaza pentru a ataca persoana sau animalul care il pune in pericol.Tot acesti muschi sunt folositi si la inot, in cazul speciilor predominant acvatice.

Reproducerea  la serpi se face, in mare parte, prin depunerea de oua . Cea mai mare parte a acestor specii isi abandoneaza cuibul cu oua imediat dupa depunerea lor. Putine specii construiesc cuiburi bine puse la punct si raman in vecinatatea acestora pentru a le proteja in caz de pericol.

Serpii nu ataca omul si se feresc sa aiba contact cu acesta. Serpii sunt utili omului in veriate modalitati. In anumite tari sunt dresati si folositi in lumea show-bizz-ului, la circ, expozitii animale. Serpii sunt prezenti in diferitele colturi ale lumii in literatura antica sau in religie. In anumite zone ale Asiei, si nu numai, anumite specii de serpi sunt gatite si sunt considerate delicatese culinare cu efecte afrodisiace in ce priveste performantele sexuale ale barbatilor (sau cel putin asa se sustine in cultura asiatica). Exista oamnei care traiesc din prinderea serpilor cu mana goala. In unele regiuni serpii sunt considerati animale daunatoare si sunt vanati pana la exterminare, in alte zone sunt o necesitate care tine sub control evolutia si raspandirea rozatoarelor din lanurile de culturi agricole. Exista magazine specializate in vanzarea serpilor ca animale de companie, iar daca detineti un astfel de animal, asigurati-va ca ii oferiti toate conditiile de trai si ca ii tineti in conditii optime. Aveti grija sa fie tinuti in dispozitive asigurate care sa nu le permita sa iasa, in special in cazul serpilor veninosi.