Tara in care este inregistrat: Argentina
      Inaltime: mascul 63 - 68 cm; femela 60 - 65 cm
      Greutate: mascul 45 - 55 kg; femela 41 - 48 kg
      Culoarea parului: alb curat

Caracteristici:
      Este un câine mare, puternic, capabil sa rastoarne un mistret, dar si deosebit de agil, astfel încât poate evita rapidele lovituri de colti sau de gheare, are parul scurt pentru a suporta caldura tropicala si este alb pentru a fi vizibil noaptea. Proportionat, cu corpul puternic, cu pieptul adanc dar nu prea lat, cu spatele drept si membrele lungi, cu osatura solida; capul este rotund ca o bila; coltii scurti si tari; ochii intunecati au o privire vioaie; urechile sunt drepte, cupate; coada lunga este purtata in jos; parul, scurt, formeaza o blana frumoasa, de culoare alba.

Origine:
      Este una dintre putinele rase ale caror origini sunt noi, caci au fost create în ultimul secol, de dr. Antonio Nores Martinez, in Cordoba la Coloniale, în centrul Argentinei. Scopul a fost obtinerea câinelui perfect adaptat pentru vânatoarea de mistreti si pume. Mistretii argentinieni, numiti Jabiro sunt un tip hibrid la care adultii cântaresc 200 sau chiar 300 kg si sunt foarte rapizi, puternici si agresivi. Anual, acesti porci salbatici produc pagube imense, distrugând livezi, terenuri agricole, omorând miei si vitei si nu rareori ucid tarani si fermieri. Cu toate acestea, argentinienii înstariti nu vânau mistretii cu arme de foc, ci au inventat un fel de „sport national“ numit Monteria criolla, derivat din stilul medieval de vânatoare al aristocratiei spaniole. Monteria implica depistarea, urmarirea si încoltirea mistretilor de catre haite de câini puternici, pentru ca apoi vânatorul sa omoare vânatul, dar numai cu lovituri de cutit. Monteria este si astazi o traditie respectata cu sfintenie, iar împuscarea mistretilor este considerata o activitate de prost gust si chiar o lasitate! Pornind de la aceste realitati, Antonio Nores Martinez a decis sa creeze o noua rasa de vânatoare, un câine perfect pentru Monteria si pentru vânatoarea de pume, dar care, în acelasi timp, sa fie un excelent câine de familie, care sa-si apere stapânul cu pretul vietii. La formarea Dogului Argentinian au contribuit 10 rase : Bulldog, Bull Terrier, Câine de Pirinei, Mastiff de Pirinei, Dog German, Mastiff, Boxer, Pointer, Irish Wolfhound, Dog de Bordeaux. Nu toate aceste rase atât de diverse au avut rol egal. Baza a ramas Perro de Pelea, un tip de câine raspândit în regiunea argentiniana Cordoba. Acest Pero de Pelea rezultase din încrucisarea molosilor aduti de spanioli cu Bulldogi, mai era numit Câine de Lupta de Cordoba sau Dog de Cordoba si era foarte asemanator cu Pit Bullul. De altfel, chiar era foarte frecvent folosit la lupte. Bull Terrierul si Ciobanescului de Pirinei sunt responsabili pentru culoarea alba , iar Dogul German pentru format. Pointerul a influentat forma capului Dogului Argentinian (nasul usor în vânt). Celelalte rase utilizate nu au lasat urme evidente în fenotip. In 1947, dupa mai mult de 20 de ani de selectie, caracteristicile rasei sunt practic fixate si în Argentina se publica primul Standard oficial. Registrele canisei lui, numita Del Chubut, au permis Federatiei Chinologice Argentiniene sa recunoasca rasa, în 1964. Primul Club s-a înfiintat la Cordoba, leaganul Dogului Argentinian, în 1969, urmat apoi de altele, în Esquel, Mendoza, Rosario si Buenos Aires. Recunoasterea de catre FCI s-a produs în 1973.

Temperament:
      Este un câine cu un temperament foarte puternic dar foarte sensibil în relatia cu stapânul: asprimea tonului vocii este suficienta pentru a-i corecta greselile.
      Invata repede si poate fi foarte usor dresat, dar se plictiseste foarte repede. Este foarte loial si foarte atasat de familia lui, fiindu-i aproape imposibil sa se adapteze daca i se schimba stapânul. Nu este un câine de padoc sau un câine „de lant“. Este câinele unei singure familii. Este un companion excelent, care, în general, este prietenos cu toti oamenii, atâta vreme cât strainii nu-i ameninta stapânii. Manifesta o mare rabdare fata de copii, suportând cu stoicism din partea lor orice fel de abuzuri. Fiind un câine puternic, fara sa vrea poate pune un copil mic în pericol. De aceea trebuie supravegheat cu atentie.
      Fata de stapân are un comportament afectuos, dar trebuie educat cu mare grija si simt al raspunderii. Este agresiv fata de alti caini.
      Este un caine iute, perseverent, combativ, curajos, puternic, indraznet, vioi, devotat.

Utilizare:
      Excelent caine de vanatoare care nu cunosteau frica si ignorau durerea, dar nu rezista bine la frig. Tine bine urma, poate fi folosit si la vânatul mic si ca retriever, neezitând sa aporteze vânatul cazut în apa. Armata argentiniana a testat cu succes aceasta rasa care s-a dovedit a fi rezistenta la boli, deloc complicata, calma si usor de manevrat, pe de alta parte latrând putin si nefiind sensibila la zgomot. Are o capacitate de adaptare foarte mare, putând fi folosit cu succes drept câine salvator sau chiar ghid pentru nevazatori. Este si un bun caine de serviciu si un bun insotitor.

Boli specifice pentru Dogo Argentino:
     torsiunea de stomac
     displazia de sold
     maladia cotului
     surditatea
     exemele
     artritele premature si afectiunile renale