PONEI NEWFOUNDLAND

(Newfoundland Pony)

 

Poneii din rasa Newfoundland sunt parte integranta din istoria si cultura zonei Newfoundland.

Primi colonisti au adus cu ei din Insulele Britanice Exmoor, Dartmoor, New Forest, Galloway, Scotia, Connemara si din zonele inalte, cativa ponei. Acesti ponei, timp de trei secole, s-au inmultit intre ai pana cand a aparut o singura rasa: "Ponei Newfoundland". Poneii care au aparut erau perfect adaptati la terenul dur din Newfoundland.

Acesti ponei au urmatoarele caracteristici: inaltime cuprinsa intre 2 si 2.7 metri; au par des si gros la coama, coada si pe tibie; culoarea este adesea maronie, dar nu sunt excluse nici alte nuante - unii ponei naparlind si chiar schimbandu-si radical coloritul de la un sezon la altul; greutatea variaza intre 182 si 360 kg; are un cap mic cu maxilar adanc; urechile sunt mici si paroase; copite tari; coada este prinsa jos. Poate ca una din cele mai mari caracteristici ale acestor ponei din rasa Newfoundland este temperamentul sau bun si abilitatea lor de a supravietui cu o cantitate foarte mica de iarba disponibila in aceste regiuni. Acesti ponei pot rezista iernilor dure cu o usurinta iesita din comun in special datorita blanii sale groase care ii creste in acest anotimp. Acesti ponei au transportat lemne de foc, urda, roci si multe alte lucruri. Ei si-au transportat stapanii fie in spate, fie in trasuri sau carute, inainte de aparitia autoturismelor. Acesti ponei faceau parte din felul de a trai al locuitorilor din Newfoundland pana la sfarsitul anilo '40 si inceputul anilor '50, in unele locuri chiar si mai mult.

In 1935 existau 9025 de exemplare de ponei din rasa Newfoundland si aceasta populatie s-a mentinut sanatoasa pana la mijlocul anilor '70. Dupa aceasta perioada numarul lor scade drastic intr-o perioada foarte scurta. Cauzele aceste descresteri pot fi puse pe seama: masinariile au luat locul muncilor facuta pana atunci de acesti ponei; oamenii nu au mai permis cailor sa pasca si au transformat pasunile in terenuri arabile; proprietarii de astfel de ponei au fost incurajati sa isi castreze armasarii. Sute de ponei din rasa Newfoundland au fost vanduti pentru carne la abatoare din zona Quebec iar de aici carnea a fost exportata in Belgia si Franta pentru a fi consumata de oameni.
In 1997, mai existau numai 144 de exemplarte de ponei din rasa Newfoundland, dintre care, un numar important din acest numar, era format din armasari castrati si iepe batrane. Pe 12 septembrie 1997, Guvernul din Newfoundland a declarat Poneii Newfoundland ca fiind un animal protejat. S-au impus restrictii privind exportul si omorarea unor ponei din aceasta rasa, iar Societatea Poneilor Newfoundland a fost desemnata autoritatea care avea sa aplice si sa supravegheze aplicarea acestor reguli si restrictii. In 1998, numarul inregistrat de astfel de ponei era de 214 si continua sa creasca. Viitorul suna bine pentru acesti ponei iar telul Societatii anterior mentionate este de a inregistra ca rasa distincta Poneii Newfoundland in Registrul Canadian de Pedigree al Animalelor.

Societatea Poneilor Newfoundland in cooperare cu proprietari individuali si institutii precum Joywind Rarebreeds Conservancy (din Ontario), Andrew Ferguson Fraser Equine Care Trust si Proiectul Torbay Ponei Newfoundland au pus bazele unitati de crestere protejate la Pt. Leamington, Deer Lake, Manuels, Crowley's Island, Long Hr., Bay Roberts, St. Brendan's, Green's Hr. si Torbay. Aceste eforturi au dus la cresterea numarului de exemplare si asigurarea viitorului rasei de Ponei Newfoundland.