PURSANGE

(Thoroughbred)

 

Termenul de Pursange descrie o rasa de cai ai carui stramosi dateaza si se trag din trei armasari care au pus bazele acestei rase: Darley Arabian, Godolphin Arabian si Byerly Turk. Numiti dupa stapanii lor, Thomas Darley, Lord Godolphin si Captain Robert Byerly, acesti trei armasari au fost adusi in Anglia din zona mediteraneana a Orientului Mijlociu in jurul secolului al XVII-lea si imperecheati cu alte rase de cai locali mult mai puternice si mai putin precoce. Rezultatul acestei incrucisari a fost obtinerea unui cal care putea cara greutati mari putea mentine o viteza de deplasare constanta pe distante mari, calitati care l-au adus in atentia aristocratiei engleze innebunita dupa cursele de cai si pariuri.

Astfel a inceput un proces de inmultire selectiva care dureaza de mai bine de 250 de ani, prin imperecherea celor mai buni armasari cu cele mai bune iepe, cu dovada superioritatii lor dovedita pe pista de alergare. Cheia acestui program selectiv de inmultire depinde de integritatea si veridicitatea incrierilor facute in registrele rasei. La inceputul aparitiei rasei, inregistrarile despre rasa Pursange erau incomplete si adesea disparate, fiind obiceiul, printre altele, ca manzul sa isi dovedeasca abilitatile pe pista de curse inainte de a i se da un nume si a fi inregistrat. Primul volum al acestei rase a fost publicat de catre James Weatherby, care a cercetat singur si a unificat toate incrierile private intr-un singur registru denumit "General Stud Book". El a infaptuit acest lucru in 1791, reusind sa listeze pedigree-ul a 387 de iepe, fiecare putandu-i-se stabili descendenta pana la iapa Eclipse, descendenta directa din Darley Arabian; Matchem, un nepot al lui Godolphin Arabian; si Herod, stra-stranepotul lui Byerly Turk. Registrul "General Stud Book" este zi astazi publicat de catre "Weatherby and Sons", secretarii Clubului Jockeilor Englezi.

Cativa ani mai tarziu, pe parcurs ce concursurile de cai luau amploare in continentul nord american, necesitatea unui registru in care sa se mentina pedigree-urile a dus la aparitia Registrului Cailor Pursange Americani, un registru similar celui englezesc " General Stud Book". Primul volum a fost publicat in 1873 de Col. Sanders D. Bruce, din Kentucky, care a petrecut aproape toata viata cercetand pedigree-ul cailor Pursange americani. Bruce a urmat indeaproape formatul registrului englez "General Stud Book", reusind sa completeze sase volume pana in 1896, moment in care acest proiect a fost preluat si continuat de catre Clubul Jockeilor. Integritatea acestor registre reprezinta baza curselor de Pursange din America de Nord. Fara siguranta, dincolo de orice indoiala, a identitatii inregistrate a oricarui cal Pursange care concureaza cursele de cai asa cum le vedem astazi nu ar mai fi existat la acest nivel. Cand Clubul Jockeilor a publicat primul volum al rasei de cai Pursange acesta continea aproximativ 3,000 de manji. Pana in 1986 numarul lor depasise deja 51,000 de exemplare. Odata cu era computerizarii Clubul si-a adaptat nevoile sale la nevoile de modernitate ale lumii. Baza lor de date cuprinde in prezent mai mult de 1.8 milioane de cai, nume de cai care descind pana in anul 1800. Acest registru mai centralizeaza si rezultatele la zi ale ficarui cal Pursange in cursele din America de Nord, dar si rezultatele electronic procesate din cursele de cai din Anglia, Irlanda, Franta sau alte tari in care cursele de cai sunt importante si in care participa cai din rasa Pursange. In 1977, Clubul Jockeilor a luat decizia verificarii grupei sanguine, odata cu avansul medicinei, la momentul inregistrarii calului in Registru in vederea verificarii descendentei sale.

Raspunzand presiunilor europeene si ale Orientului Mijlociu din anii 1980 productia de manji Pursange in 1986 a ajuns la un varf record de 51,293 de exemplare. Cresterea a fost de 65% fata de cea a decadei precedente. Aceasta rebufnire a fost reglata ulterior, productia de manji ajungand la 36,700 de exemplare in anul 1993. Inaltimea medie a cailor Pursange de astazi este putin peste 3.04 metri fata de inaltimea medie pe care o aveau in vremurile de demult acesti cai, de 2.66 metri.

Caracteristicile corpului unui cal din rasa Pursange ar trebui sa fie urmatoarele: cele patru picioare zvelte ale acestui cal ar trebui sa duca o greutate a corpului de 2.2 tone pe distante mari, calatorind cu o viteza de 56 - 64 kilometri pe ora, continuand sa aiba puterea si supletea de a raspunde la comenzile de schimbare a vitezei si directiei dictate de conditiile cursei. Nu exista, insa, unitati de masura pentru calitatile cele mai importante ale acestui cal: curajul, determinarea si hotararea. Aceste caracteristici se vad cel mai bine prin forma si modul in care este tinut capul si aspectul si privirea din ochii lor. Capul sau ar trebui sa fie bine proportionat cu greutatea restului corpului, cu o frunte lata si plata cu doi ochi pozitionati un pic distantati si foarte inteligenti. Purtat relativ lasat, capul este pozitionat la capatul gatului, care este destul de lung si usor fata de alte rase de cai. Pintenii sunt situati sus si bine definiti, ducand la un spate curbat aproape perfect. Umerii trebuie sa fie adanci, bine musculati si lasati putin, in mod egal, si paraleli cu pozitia lasata a capului. Picioarele sunt musculoase, nu excesiv, cu genunchi si incheieturi curate si cu o osatura buna la tibie. Cand este privit din spate sau din fata, picioarele trebuie sa fie drepte si sa deplaseze uniform si in acelasi plan. Puterea in deplasare este data de coapse, structura picioarelor din spate este de asa natura incat sa lase loc de dezvoltare unei mase musculare impunatoare si voluminoase.

In 1970, maestrul in equitatie, Richard Stone Reeves, a fost contactat de revista "Thoroughbred Record" sa zugraveasca imaginea calului Pursange perfect. Imaginea care a rezultat semana foarte mult cu alti cai campioni ai acestei rase:Citation, Buckpasser, Vaguely Noble, Jay Trump si Tiepoletto.